1. Priveşte toate nimicurile făcute să împodobească trupul, să îl acopere sau să îi fie de folos. Uită-te la toate lucrurile inutile făcute să îi desfete ochii. Gândeşte-te câte ai făcut pentru plăcerea trupului şi aminteşte-ţi că toate au fost menite să dea o aparenţă de frumos unui lucru care îţi pare odios. Vrei să foloseşti acest lucru odios să îţi ademeneşti fratele şi să atragi ochii trupului său? Învaţă că nu îi oferi decât o cunună de spini, nerecunoscând trupul drept ce este şi încercând să îţi justifici felul în care îi interpretezi valoarea prin faptul că îl acceptă fratele tău. Darul însă îţi declară fratele nevaloros în ochii tăi, iar acceptarea şi încântarea lui îi confirmă lipsa de valoare în proprii-i ochi.
2. Darurile nu se fac prin trupuri, dacă e să fie date şi primite cu adevărat. Căci trupurile nu pot nici oferi, nici accepta; nici acorda, şi nici lua. Numai mintea poate evalua, şi numai ea decide ce vrea să primească şi să dea. Şi fiece dar pe care îl oferă depinde de ce vrea ea. Ea îşi va împodobi casa aleasă cât se poate de atent, pregătind-o să primească darurile pe care le vrea ea oferindu-le celor ce vin la casa ei aleasă sau celor pe care ar vrea să îi atragă în ea. Şi aici vor face schimb de daruri, oferind şi primind ce judecă minţile lor că este demn de ele.
3. Fiecare dar e o evaluare a celui ce primeşte şi a celui care dă. Nu există cineva care să nu îşi considere casa aleasă un altar închinat sie însuşi. Nu există cineva care să nu urmărească să atragă aici adoratorii lucrului pe care l-a pus pe altar, făcându-l să le merite devoţiunea. Şi fiecare şi-a pus o lumină pe altar, ca ei să vadă ce-a pus el acolo şi să îl ia ca bun al lor. Iată valoarea pe care v-o atribui fratelui tău şi ţie însuţi. Iată darul pe care vi-l faci la amândoi; judecata ta la adresa Fiului lui Dumnezeu. Nu uita că cel căruia îi oferi darul e mântuitorul tău. Oferă-i spini, şi te răstigneşti pe tine. Oferă-i crini, şi te eliberezi pe tine.
4. Am mare nevoie de crini, căci Fiul lui Dumnezeu nu m-a iertat. Oare pot să îi ofer iertare când el
îmi oferă spini? Căci cel care oferă spini cuiva e încă împotriva mea şi, fără el, e cineva întreg? Fii prietenul lui pentru mine, să fiu iertat şi să îl vezi întreg pe Fiul lui Dumnezeu. Dar uită-te mai întâi la altarul casei tale alese şi vezi ce îmi închini pe el. Dacă sunt spini cu ţepi care lucesc tăios într-o lumină roşu-sângerie, trupul e casa ta aleasă şi separarea e darul pe care mi-l oferi. Şi totuşi, spinii au dispărut. Priveşte-i acum şi mai de-aproape, şi vei vedea că altarul tău nu mai e ce-a fost.
5. Tu priveşti încă cu ochii trupului, iar ei nu pot să vadă decât spini. Dar ai cerut şi ai primit un alt mod de a vedea. Cei ce acceptă scopul Spiritului Sfânt ca propriul lor scop Îi împărtăşesc şi viziunea. Iar ce Îi dă posibilitatea să Îşi vadă scopul iradiind din fiecare altar este acum al tău şi al Său, deopotrivă. El nu vede străini, ci doar prieteni preaiubiţi şi iubitori. Nu vede spini, ci numai crini, licărind în văpaia blândă a păcii care se răsfrânge peste tot ce vede şi iubeşte El.
6. De Paştele acesta, priveşte-ţi fratele cu alţi ochi. M-ai iertat într-adevăr. Şi totuşi, nu îţi pot folosi darul de crini cât timp nu îi vezi. Şi nici tu nu îmi poţi folosi darul dacă nu îl împărtăşeşti. Viziunea Spiritului Sfânt nu e un dar neînsemnat, o jucărie pe care să o arunci de colo-colo şi apoi să o laşi. Ascultă şi auzi cu mare atenţie, şi nu socoti că este doar un vis, un gând indiferent cu care să te joci, o jucărea pe care să o apuci din când în când şi apoi să o pui deoparte. Căci, dacă o tratezi aşa, aşa va şi fi pentru tine.
7. Ai acum capacitatea de-a vedea dincolo de toate iluziile. Ţi s-a dat să nu vezi spini, nici străini, nici obstacole în calea păcii. Acum, frica de Dumnezeu nu mai contează pentru tine. Cui îi e frică să privească nişte iluzii, când ştie că îi stă alături mântuitorul? Cu el, viziunea ta a devenit cea mai mare putere de-a desface iluziile pe care a putut-o da Dumnezeu Însuşi. Căci, ce I-a dat Dumnezeu Spiritului Sfânt, ai primit tu. Fiul lui Dumnezeu contează pe tine să se elibereze. Căci ai cerut şi ţi s-a dat puterea de-a privi acest ultim obstacol şi de-a nu vedea nici spini, nici cuie care să îl răstignească pe Fiul lui Dumnezeu şi să îl încoroneze rege al morţii.
8. Casa ta aleasă e dincolo, de partea cealaltă a vălului. Ţi s-a pregătit foarte atent şi e gata acum să te primească. Nu o vei vedea cu ochii trupului. Dar ai tot ce îţi trebuie. Casa ta te tot cheamă de când a început timpul şi nu ai reuşit nicicând să nu o auzi. Ai auzit, dar nu ai ştiut nici cum să te uiţi, nici unde. Acum ştii. În tine stă cunoaşterea, gata să fie dezvăluită şi eliberată de toată spaima ce a ţinut-o ascunsă. Nu este frică în iubire. Cântecul de Paşti este refrenul vesel că Fiul lui Dumnezeu nu a fost răstignit. Să ne ridicăm ochii împreună, nu cu frică, ci cu credinţă. Şi nu va fi nicio frică în noi, căci nu vor fi iluzii în felul nostru de-a vedea; doar un făgaş spre uşa deschisă a Cerului, casa pe care o împărţim în tihnă şi în care trăim, blând şi paşnic, împreună şi ca unitate.
9. Nu vrei să te ducă fratele tău acolo? Inocenţa lui îţi va lumina drumul, oferindu-ţi lumina ei călăuzitoare şi protecţia ei fără de greş, şi răsfrângându-se din altarul sfânt din el, unde ai pus crinii iertării. Lasă-l să îţi fie mântuitorul de iluzii şi priveşte-l cu noua viziune care vede crinii şi îţi aduce bucurie. Trecem dincolo de vălul fricii, luminându-ne unul altuia drumul. Sfinţenia ce ne conduce e în noi, după cum e şi casa noastră. Aşa vom găsi ce a menit că vom găsi Cel Ce ne conduce.
10. Acesta e drumul Cerului şi al păcii pascale, în care ne unim conştientizând cu bucurie că Fiul lui Dumnezeu a înviat din trecut şi s-a trezit la prezent. Acum e liber, nelimitat în comuniunea lui cu tot ce este în interiorul lui. Acum, crinii inocenţei lui sunt neatinşi de vinovăţie şi feriţi, deopotrivă, de răceala îngheţată a fricii şi de mana nimicitoare a păcatului. Darul tău l-a scăpat de spini şi cuie, şi braţul lui puternic e liber să te îndrume cu bine prin ele şi mai departe. Mergi cu el acum plin de bucurie, căci mântuitorul de iluzii a venit să te întâmpine şi să te conducă la voi acasă.
11. Iată-ţi mântuitorul şi prietenul, eliberat de răstignire prin viziunea ta şi liber să te conducă acum unde vrea el să fie. Nu te va părăsi, nici nu îşi va abandona mântuitorul la durere. Şi, împreună, tu şi fratele tău veţi parcurge bucuroşi drumul inocenţei, cântând la vederea uşii deschise a Cerului şi la recunoaşterea casei care v-a chemat. Dă-i bucuros fratelui tău libertatea şi puterea de-a te conduce acolo. Şi vino în faţa altarului său sfânt, unde aşteaptă puterea şi libertatea, să oferiţi şi să primiţi conştienţa strălucitoare care vă conduce acasă. Lampa e aprinsă în tine pentru fratele tău. Şi, de mâinile care i-au dat-o, vei fi condus, dincolo de frică, la iubire.
„A COURSE IN MIRACLES”
