1. Să empatizezi nu înseamnă să iei parte la suferinţă, căci asta e tocmai ce trebuie să refuzi să înţelegi. Asta e interpretarea pe care o dă eul empatiei şi pe care o foloseşte întotdeauna ca să formeze o relaţie specială în care suferinţa e împărtăşită. Capacitatea de-a empatiza Îi este foarte utilă Spiritului Sfânt, cu condiţia să Îl laşi să o folosească în felul Lui. Felul în care o foloseşte El e foarte diferit. El nu înţelege suferinţa şi vrea să predai că nu e ceva de înţeles. Când Se raportează prin tine, El nu Se raportează prin eul tău la alt eu. Nu ia parte la durere, înţelegând că vindecarea durerii nu se realizează prin încercări delirante de-a intra în ea şi de-a o uşura prin împărtăşirea delirului.
2. Dovada cea mai clară că empatia, în felul în care o foloseşte eul, este un lucru distructiv stă în faptul că o aplică doar la anumite tipuri de probleme şi la anumite persoane. Pe acestea le selectează şi li se alătură. Dar nu se alătură decât pentru a se întări. Odată ce s-a identificat cu ce crede că înţelege, eul se vede şi vrea să se mărească împărtăşind ce e ca el. Să nu te păcălească această manevră: eul empatizează întotdeauna pentru a slăbi, iar a slăbi este întotdeauna a ataca. Nu ştii ce înseamnă să empatizezi. Dar poţi fi sigur de un lucru: dacă nu intervii şi laşi Sfântul Spirit să Se raporteze prin tine, vei empatiza cu puterea şi îţi vei spori puterea, nu slăbiciunea.
3. Rolul tău e să ţii minte un singur lucru: nu vrei să reiasă dintr-o relaţie nimic din ce vezi tu ca valoros. Nu alegi nici să o răneşti, nici să o vindeci în felul tău. Nu ştii ce este vindecarea. Tot ce ai învăţat despre empatie vine din trecut. Şi nu vrei să împărtăşeşti nimic din trecut, căci nu vrei să păstrezi nimic din trecut. Nu folosi empatia ca să acorzi realitate trecutului şi să îl perpetuezi în acest fel. Dă-te uşurel la o parte şi lasă vindecarea să se înfăptuiască. Să ai în minte doar un gând şi să nu îl pierzi din vedere, oricât de tentat ai fi să judeci situaţia şi să îţi hotărăşti reacţia prin judecarea ei. Concentrează-ţi mintea doar asupra unui lucru:
Nu sunt singur şi nu vreau să vâr trecutul peste Musafirul meu.
L-am invitat şi e aici.
Tot ce trebuie să fac este să nu mă amestec.
4. Adevărata empatie e a Celui Ce ştie ce înseamnă. Vei învăţa cum o interpretează El dacă Îl laşi să îţi utilizeze capacitatea pentru putere, nu pentru slăbiciune. El nu te va părăsi, dar fii atent să nu Îl părăseşti tu. Smerenia este putere doar într-un sens: acela că a recunoaşte şi a accepta că nu ştii înseamnă a recunoaşte şi a accepta că ştie El. Nu eşti sigur că îşi va îndeplini rolul, pentru că nu ţi l-ai îndeplinit nici tu încă pe deplin. Nu poţi să ştii cum să reacţionezi la ce nu înţelegi. Să nu cazi în această ispită şi să nu cedezi modului triumfător al eului de-a folosi empatia pentru a se ridica în slăvi.
5. Triumful slăbiciunii nu e ce-ai vrea să îi oferi unui frate. Şi totuşi, nu recunoşti alt triumf. Asta nu e cunoaştere, iar forma de empatie ce îi dă naştere e atât de distorsionată, încât ar întemniţa ce vrea să elibereze. Neizbăviţii nu pot izbăvi, dar au un Izbăvitor. Nu încerca să Îl înveţi tu pe El. Tu eşti studentul, iar El, Profesorul. Nu îţi confunda rolul cu al Lui, căci asta nu va aduce pace nimănui. Oferă-I Lui empatia ta, căci percepţia Lui şi puterea Lui sunt ce ai vrea să împărtăşeşti. Şi lasă-L să îţi ofere puterea Lui şi percepţia Lui, să fie împărtăşite prin tine.
6. Înţelesul iubirii se pierde într-o relaţie axată pe slăbiciune în speranţa că se va găsi iubire în ea. Puterea iubirii, care este înţelesul ei, stă în forţa lui Dumnezeu care planează asupra ei şi o binecuvântează în tăcere, înfăşurând-o în aripi tămăduitoare. Las-o să fie şi nu încerca să o înlocuieşti cu „miracolul" tău. Am spus că, dacă un frate îţi cere să faci o prostie, să o faci. Dar fii atent să nu însemne că faci o prostie ce ar dăuna unuia dintre voi, căci ce i-ar dăuna unuia îi va dăuna şi celuilalt. Cerinţele prosteşti sunt prosteşti doar datorită faptului că sunt conflictuale, din moment ce conţin întotdeauna un element de specialitate. Numai Spiritul Sfânt recunoaşte nevoile prosteşti şi nevoile reale. Şi te va învăţa cum să satisfaci ambele tipuri de nevoi, fără să îl pierzi pe nicicare.
7. Tu vei încerca să o faci doar în secret. Şi vei crede că, satisfăcând nevoile unuia, nu îl periclitezi pe celălalt, pentru că le ţii separate şi secrete unele de altele. Nu aşa se face, căci nu aşa se ajunge la adevăr şi la viaţă. Dacă le laşi pe toate în seama Celui a Cărui funcţie e să le satisfacă, nicio nevoie nu va rămâne îndelung nesatisfăcută. Asta e funcţia Lui, nu a ta. El nu le va satisface în secret, căci vrea să împărtăşească tot ce dai prin El. Iată de ce dă El. Ce dai prin El e destinat întregii Fiimi, nu unei părţi a ei. Lasă-I funcţia, căci o va îndeplini dacă Îl rogi să intre în relaţiile tale şi să ţi le binecuvânteze.
„A COURSE IN MIRACLES”
