1. Poţi să îţi închipui cât de frumoşi o să îţi apară cei pe care îi ierţi? În nicio fantezie nu ai mai văzut ceva atâta de frumos. Nimic din ce vezi aici, dormind sau treaz fiind, nu se compară cu aşa o frumuseţe. Şi nu vei preţui nimic la fel de mult, nici nu vei îndrăgi atâta. Nimic din ce îţi aminteşti că ţi-a făcut să îţi cânte inima de bucurie nu ţi-a adus vreodată nici măcar o părticică din fericirea pe care ţi-o va aduce vederea acestui lucru. Căci îl vei vedea pe Fiul lui Dumnezeu. Vei vedea frumuseţea la care adoră să Se uite Spiritul Sfânt şi pentru care Îi mulţumeşte Tatălui. El a fost creat să o vadă pentru tine, până înveţi să o vezi şi tu. Şi tot ce îţi predă El îţi permite să o vezi şi să aduci mulţumiri cu El.
2. Această frumuseţe nu e o fantezie. Ci lumea reală, strălucitoare, curată şi nouă, sclipind cu toate în plin soare. Nimic nu e ascuns aici, căci toate au fost iertate şi nu există fantezii să ascundă adevărul. Puntea dintre lumea aceea şi aceasta e atât de mică şi de uşor de trecut, încât nu îţi poate veni să crezi că e locul de întâlnire a unor lumi atât de diferite. Şi totuşi, această punte mică e cel mai tare lucru în contact cu lumea aceasta. Acest pas mic - atât de mic, încât ţi-a scăpat neobservat - e un pas uriaş din timp în veşnicie, un salt dincolo de toată urâţenia, într-o frumuseţe care te va încânta şi care nu va înceta să îţi stârnească uimirea la vederea desăvârşirii sale.
3. Acest pas - cel mai mic din câţi s-au făcut vreodată - e totuşi cea mai mare realizare dintre toate în planul dumnezeiesc al Ispăşirii. Restul se învaţă, dar aceasta se dă, completă şi perfectă în întregime. Nimeni, în afara Celui Care a croit mântuirea, nu o poate desăvârşi astfel. Lumea reală, cu toată frumuseţea ei, înveţi să o atingi. Fanteziile se desfac toate, nimeni şi nimic nemairămânând legat de ele, iar tu, graţie propriei tale iertări, eşti liber să vezi. Iar ce vezi e numai ce ai făurit, cu binecuvântarea iertării tale asupra sa. Şi, cu această ultimă binecuvântare a Fiului lui Dumnezeu asupra lui însuşi, percepţia reală, născută din noua perspectivă pe care a învăţat-o, şi-a atins scopul.
4. Stelele se vor stinge în lumină, iar soarele, care a deschis lumea la frumuseţe, va dispărea. Percepţia nu va mai însemna nimic când se va desăvârşi, căci tot ce s-a folosit la învăţare nu va avea nicio funcţie. Nimic nu se va mai schimba vreodată: nu vor mai surveni nici transformări, nici nuanţări, nici diferenţieri, nici variaţii din câte au făcut posibilă percepţia. Perceperea lumii reale va fi atât de scurtă, încât abia o să ai timp să Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru ea. Căci Dumnezeu va face repede ultimul pas, odată ce ai atins lumea reală şi ai fost pregătit pentru El.
5. Lumea reală se atinge, simplu, prin iertarea deplină a celei vechi, lumea pe care o vezi fără iertare. Marele Transformator de percepţie va efectua cu tine cercetarea atentă a minţii ce a făcut această lume şi îţi va dezvălui raţiunile aparente din care ai făcut-o. În lumina adevăratei raţiuni pe care o aduce El, în timp ce Îl urmezi, El îţi va arăta că nu există aici nicio raţiune. Fiecare punct pe care îl atinge raţiunea Lui învie plin de frumuseţe, iar ce părea urât în întunericul lipsei tale de raţiune e dezlegat subit şi cedat frumuseţii. Până şi ce a făurit Fiul lui Dumnezeu la demenţă nu va fi lipsit de un licăr de frumuseţe, o scânteie ascunsă pe care blândeţea o poate elibera.
6. Toată această frumuseţe se va ridica să îţi binecuvânteze privirea când vei privi lumea cu
ochi iertători. Căci iertarea transformă vederea literalmente şi te lasă să vezi lumea reală, întinzându-se peste haos liniştit şi blând, înlăturând toate iluziile ce ţi-au deformat percepţia şi au fixat-o pe trecut. Cea mai mică frunză devine o minunăţie, şi un fir de iarbă, un semn al desăvârşirii lui Dumnezeu.
7. Din lumea iertată, Fiul lui Dumnezeu e ridicat uşor în casa lui. Iar acolo, el ştie că a odihnit mereu în ea în pace. Chiar şi mântuirea va deveni un vis şi i se va şterge din minte. Căci mântuirea pune capăt viselor şi, la încheierea visului, ea nu va însemna nimic. Treaz în Cer, cine ar putea visa că va fi nevoie vreodată de mântuire?
8. Cât de mult vrei mântuire? Ea îţi va da lumea reală, tremurând de nerăbdare să ţi se dea. Setea cu care vrea să ţi-o dea Spiritul Sfânt e atât de intensă, încât nu mai poate aştepta, deşi aşteaptă cu răbdare. Întâmpină-I răbdarea cu nerăbdarea ta la întârzierea întâlnirii cu El. Mergi cu bucurie să îţi întâlneşti Mântuitorul şi, împreună cu El, treci cu încredere din lumea aceasta în lumea reală a frumuseţii şi a iertării.
„A COURSE IN MIRACLES”
