1. Am învăţat deja că toţi predăm şi că predăm tot timpul. Poate că, deşi ai predat bine, nu ai învăţat cum să accepţi tihna predării tale. Dacă te gândeşti ce ai predat şi cât e de străin de ce ai crezut că ştii, vei fi nevoit să realizezi că Profesorul tău a venit din afara sistemului tău de gândire. De aceea, El l-a putut vedea în mod obiectiv şi l-a putut percepe neadevărat. Şi trebuie să fi făcut asta pornind de la un sistem de gândire foarte diferit, un sistem de gândire care nu are nimic în comun cu al tău. Căci, fără îndoială, cele predate de El şi cele predate de tine prin El nu au nimic în comun cu cele predate de tine înainte de venirea Lui. Iar rezultatele au fost acelea de-a aduce pace unde era durere, iar suferinţa a dispărut pentru a-i lua locul bucuria.
2. Poate că ai predat libertate, dar nu ai învăţat cum să fii liber. Am spus mai înainte că:
„După roadele lor îi veţi cunoaşte şi se vor cunoaşte singuri". Căci precis te judeci după ceea ce predai. Ce predă eul produce rezultate imediate, pentru că deciziile lui sunt acceptate imediat ca opţiunea ta. Iar această acceptare înseamnă că eşti dispus să te judeci ca atare. Cauza şi efectul sunt foarte clare în sistemul de gândire al eului, pentru că toată învăţătura ta a fost îndreptată spre stabilirea relaţiei dintre ele. Şi cum să nu ai credinţă în ce te-ai învăţat să crezi cu atâta sârguinţă? Aminteşte-ţi însă cu câtă grijă i-ai ales martorii şi i-ai evitat pe cei ce au pledat pentru cauza adevărului şi efectele lui.
3. Oare faptul că nu ai învăţat ce ai predat nu îţi arată că nu percepi Fiimea ca unitate? Şi nu îţi arată, totodată, că nu te consideri unitate? Căci e imposibil să reuşeşti să predai fără nicio convingere, şi e la fel de imposibil ca această convingere să fie în afara ta. Nu ai fi putut preda libertate dacă nu ai crede în ea. Aşa că ce ai predat trebuie să fi venit din sinea ta. E clar însă că nu cunoşti acest Sine şi că nu îl recunoşti, deşi funcţionează. Ce funcţionează trebuie să existe. Şi nu Îi poţi nega Prezenţa decât dacă Îi negi faptele.
4. Cursul acesta te învaţă cum să te cunoşti. Ai predat ce eşti, dar nu ai lăsat ce eşti să îţi predea. Ai fost foarte atent să eviţi evidentul şi să nu vezi adevărata relaţie de cauză-efect, care e cât se poate de evidentă. Dar tot ce ai predat este în tine. Ce parte din tine poate să nu fi învăţat ce ai predat? Precis e partea care stă de fapt în afara ta, nu prin propria ta proiecţie, ci de-adevăratelea. Şi tocmai această parte pe care ai lua-o în tine e cea care nu eşti tu. Ce accepţi în mintea ta nu o schimbă cu adevărat. Iluziile nu sunt decât credinţe în ce nu există. Şi conflictul aparent dintre adevăr şi iluzie poate fi rezolvat doar separându-te de iluzie, şi nu de adevăr.
5. Predarea ta a făcut deja acest lucru, căci Spiritul Sfânt face parte din tine. Creat de Dumnezeu, El nu L-a părăsit nici pe Dumnezeu, nici creaţia Sa. El este, deopotrivă, Dumnezeu şi tu, după cum şi tu eşti Dumnezeu şi El, deopotrivă. Căci Răspunsul lui Dumnezeu la separare ţi-a adăugat mai mult decât ai încercat să iei. El ţi-a ocrotit atât creaţiile, cât şi pe tine, ţinând una cu tine ce vrei să excluzi. Iar ele vor înlocui ce ai luat în tine să le ia locul. Sunt cât se poate de reale, ca parte a Sinelui pe care nu o cunoşti. Ele comunică cu tine prin Spiritul Sfânt şi oferă bucuros predării tale despre tine - care eşti casa lor - puterea şi recunoştinţa pe care ţi-o poartă pentru crearea lor. Tu, care eşti gazda lui Dumnezeu, le eşti gazdă şi lor. Căci realul nu a părăsit niciodată mintea creatorului său. Iar irealul nu a existat niciodată.
6. Nu eşti două sine în conflict. Ce e dincolo de Dumnezeu? Dacă tu - care Îl conţii pe El şi eşti conţinut de El - eşti universul, restul trebuie să fie în afară, unde nu e nimic. Ai predat asta, şi, din depărtările universului, dar nu de dincolo de tine, martorii predării tale s-au adunat să te ajute să înveţi. Recunoştinţa lor s-a unit cu a ta şi a lui Dumnezeu, să îţi consolideze credinţa în ce ai predat. Căci ce ai predat este adevărat. Singur, stai în afara predării tale şi separat de ea. Dar, alături de ei, trebuie să înveţi că nu ţi-ai predat decât ţie şi că ai învăţat din convingerea pe care ai împărtăşit-o cu ei.
7. Anul acesta vei începe să înveţi şi vei face învăţarea comensurabilă cu predarea. Ai ales să faci asta fiind dispus să predai. Deşi ai părut să suferi prin urmare, bucuria predării va fi a ta. Căci bucuria predării e în student, care o oferă, recunoscător, profesorului şi o împărtăşeşte cu el. Pe măsură ce înveţi, recunoştinţa pe care o ai faţă de Sinele tău, Care te învaţă ce e El, va creşte şi te va ajuta să Îl cinsteşti. Şi Îi vei învăţa puterea şi tăria şi puritatea, şi Îl vei iubi cum Îl iubeşte Tatăl Său. Împărăţia
Lui nu are limite, nici capăt, şi nu e nimic în El care să nu fie veşnic şi desăvârşit. Asta eşti tu; şi tot ce este în afară de asta nu eşti tu.
8. Sinelui tău preasfânt I se cuvine toată lauda pentru ce eşti şi pentru ce e Cel Ce te-a creat aşa cum eşti. Mai devreme sau mai târziu, fiecare trebuie să acopere fisura ce îşi închipuie că există între cele două sine ale lui. Fiecare construieşte această punte, care îl trece peste fisură de îndată ce e dispus să depună puţin efort pentru construirea ei. Micilor lui eforturi li se va adăuga, din plin, puterea Cerului şi voia unită a tuturor celor ce fac Cerul ceea ce e, fiind uniţi în cadrul lui. Aşa că cel ce vrea să treacă peste fisură e transportat literalmente de partea cealaltă.
9. Puntea ta e mai solidă decât crezi şi piciorul ţi-e bine înfipt pe punte. Să nu te temi că atracţia celor ce stau de partea cealaltă şi te aşteaptă nu te va trage şi pe tine dincolo, în deplină siguranţă. Căci vei ajunge unde vrei să fii şi unde te aşteaptă Sinele tău.
„A COURSE IN MIRACLES”
