1. Căutarea relaţiei speciale este un semn că te echivalezi cu eul, şi nu cu Dumnezeu. Căci relaţia specială are valoare numai pentru eu. Pentru eu, dacă o relaţie nu are valoare specială, ea nu are înţeles, deoarece el percepe toată iubirea ca specială. Aceasta însă nu poate fi firească, pentru că diferă de relaţia dintre Dumnezeu şi Fiul Său, iar toate relaţiile care diferă de aceasta trebuie să fie nefireşti. Căci Dumnezeu a creat iubirea aşa cum o vrea şi a dat-o aşa cum este. Iubirea nu are înţeles decât aşa cum a definit-o Creatorul ei prin Voia Sa. E imposibil să o defineşti altfel, şi să o înţelegi.
2. Iubirea este libertate. Să o cauţi prin propria ta înrobire înseamnă să te separi de ea. Pentru Iubirea lui Dumnezeu, nu mai căuta unire în separare, nici libertate în robie! Aşa cum dezlegi, vei fi dezlegat. Nu uita asta, căci Iubirea nu va fi în stare să te găsească şi să te mângâie altfel.
3. Există un mod în care Spiritul Sfânt îţi cere ajutorul, dacă îl vrei şi tu pe al Lui. Clipa sfântă e cel mai util instrument pe care îl are la dispoziţie să te protejeze de atracţia vinovăţiei, adevărata momeală în relaţia specială. Nu recunoşti că aceasta e adevărata ei ademenire, căci eul te-a învăţat că libertatea stă în ea. Dar, cu cât priveşti mai atent relaţia specială, cu atât devine mai evident că trebuie să provoace vinovăţie şi, prin urmare, să întemniţeze.
4. Relaţia specială nu are niciun înţeles în absenţa unui trup. Dacă ţii la ea, trebuie să ţii şi la trup. Iar lucrul la care ţii îl vei păstra. Relaţia specială e un mecanism prin care limitezi sinele tău la trupul tău şi îţi limitezi percepţia altora la al lor. Dacă ar fi văzute, Marile Raze ar stabili lipsa totală de valoare a relaţiei speciale. Căci, dacă le-ai vedea, trupul ar dispărea, pentru că şi-ar pierde valoarea. Şi aşa, tot ce ai investit în a-l vedea i s-ar retrage.
5. Tu vezi lumea la care ţii. De partea aceasta a punţii, vezi lumea trupurilor separate, căutând să se contopească prin uniuni separate şi să se unească prin pierdere. Când două persoane caută să se unească, ele încearcă să se micşoreze. Fiecare îşi neagă puterea, căci unirea separată exclude universul. Se lasă afară mult mai mult decât se ia înăuntru, căci Dumnezeu e lăsat pe dinafară şi nu se ia nimic înăuntru. Dacă s-ar face o asemenea unire cu o credinţă desăvârşită, ar intra în ea tot universul. Dar relaţia specială pe care o caută eul nu include nici măcar un singur individ întreg. Eul nu vrea decât o parte din acesta şi vede doar această parte, şi nimic altceva.
6. De partea cealaltă a punţii, totul e atât de diferit! Pentru un timp, trupul continuă să se vadă, dar nu exclusiv, după cum se vede aici. Mica scânteie ce ţine în ea Marile Raze e vizibilă şi ea, iar scânteia aceasta nu poate fi limitată îndelung la micime. Odată ce vei trece puntea, valoarea trupului va fi atât de micşorată în ochii tăi, încât nu vei vedea nevoia de a-l mări. Căci vei realiza că singura valoare pe care o are trupul este aceea de a-ţi da putinţa să îţi aduci fraţii cu tine la punte şi să fiţi eliberaţi acolo împreună.
7. Puntea însăşi nu e decât o tranziţie în perspectiva realităţii. De partea aceasta, tot ce vezi e cât se poate de distorsionat şi de disproporţionat. Ce e mic şi nesemnificativ se amplifică, iar ce e puternic şi tare e redus la micime. În cursul tranziţiei există o anumită perioadă de confuzie, în care poate să apară o senzaţie de dezorientare efectivă. Să nu te temi însă, pentru că nu înseamnă decât că ai fost dispus să te desprinzi de cadrul distorsionat de referinţă ce a părut să ţină laolaltă lumea ta. Acest cadru de referinţă e construit în jurul relaţiei speciale. Fără această iluzie, nu ar putea exista niciun înţeles pe care ai vrea să îl mai cauţi pe aici.
8. Să nu te temi că vei fi ridicat brusc şi azvârlit în realitate. Timpul e blând şi, dacă îl utilizezi în folosul realităţii, va ţine uşurel pasul cu tine în tranziţia ta. Urgenţa priveşte doar dislocarea minţii tale din poziţia fixă pe care o are aici. Aceasta nu te va lăsa fără adăpost şi fără cadru de referinţă. Perioada de dezorientare, care precede tranziţia propriu-zisă, e mult mai scurtă decât ţi-a trebuit să îţi fixezi mintea atât de ferm asupra iluziilor. Amânarea te va durea acum mai mult decât înainte, doar pentru că îţi dai seama că e o amânare şi că e într-adevăr posibil să scapi de durere. Găseşte speranţă şi mângâiere, nu disperare, în acest lucru: nu vei găsi mult nici iluzia iubirii în relaţiile speciale de aici. Căci nu mai eşti nebun de-a binelea şi vei recunoaşte în curând vinovăţia trădării de sine drept ce este.
9. Nimic din ce încerci să întăreşti în relaţia specială nu face parte din tine. Şi nu poţi să păstrezi o parte a sistemului de gândire care te-a învăţat că e reală, şi să înţelegi Gândul care cunoaşte ce eşti. Ai lăsat să îţi pătrundă în minte Gândul realităţii tale şi, din moment ce l-ai invitat, va rămâne cu tine. Iubirea pe care o simţi faţă de el nu te va lăsa să te trădezi, şi nu vei putea intra într-o relaţie în care să nu te însoţească, pentru că nu vei vrea să te separi de el.
10. Bucură-te că ai scăpat de parodia mântuirii pe care ţi-a oferit-o eul şi nu te uita înapoi, cu dor, la bătaia de joc în care ţi-a luat relaţiile. Nimeni nu mai trebuie să sufere acum, căci ai ajuns prea departe să cedezi în faţa iluziei frumuseţii şi sfinţeniei vinovăţiei. Numai cei nebuni de-a binelea ar putea să perceapă aşa moartea şi suferinţa, boala şi disperarea. Ce a făurit vinovăţia e urât, înfricoşător şi foarte periculos. Să nu vezi iluzia adevărului şi a frumuseţii în ele. Şi fii recunoscător că există un loc în care adevărul şi frumuseţea te aşteaptă. Du-te bucuros în întâmpinarea lor şi învaţă cât de mult te aşteaptă în schimbul simplei disponibilităţi de-a renunţa la nimic pentru că este nimic.
11. Noua perspectivă pe care o vei căpăta în urma trecerii punţii te va face să înţelegi unde este Cerul. Văzut de aici, pare să fie în afară şi de partea cealaltă a punţii. Dar, când treci puntea să te uneşti cu el, se va uni cu tine şi va deveni una cu tine. Şi vei realiza, cu o veselă uimire, că pentru toate acestea ai renunţat la nimic! Bucuria Cerului, care nu are limită, sporeşte cu fiecare lumină ce revine să îşi preia locul de drept în cadrul lui. Nu mai aştepta, pentru Iubirea lui Dumnezeu şi a ta. Şi clipa sfântă să iţi accelereze progresul, după cum o va şi face, dacă o laşi să vină la tine.
12. Spiritul Sfânt nu îţi cere decât un mic ajutor: de câte ori îţi rătăcesc gândurile la o relaţie specială ce te mai atrage, intră cu El într-o clipă sfântă şi lasă-L să te elibereze în ea. Nu are nevoie decât să fii dispus să Îi împărtăşeşti perspectiva ca să ţi-o dea toată. Şi nu trebuie să fii dispus întru totul, pentru că El e dispus în mod desăvârşit. Sarcina Lui e tocmai aceea de-a ispăşi, prin credinţa Lui desăvârşită, lipsa ta de disponibilitate, iar credinţa Lui e cea pe care o împărtăşeşti acolo cu El. Recunoscând că nu eşti dispus să te eliberezi, ţi se dă desăvârşita Lui disponibilitate. Cheamă-L, căci Cerul răspunde la Chemarea Lui. Şi lasă-L să cheme Cerul pentru tine.
„A COURSE IN MIRACLES”
