1. Măsura în care preţuieşti vinovăţia este măsura în care vei percepe o lume în care atacul e justificat. Măsura în care recunoşti că vinovăţia nu are înţeles este măsura în care vei percepe că atacul nu poate fi justificat. Lucrul acesta concordă cu legea fundamentală a percepţiei: vezi ce crezi că există şi crezi că există pentru că vrei să existe. Percepţia nu are altă lege. Celelalte nu fac decât să decurgă din ea, ca să o sprijine şi să o susţină. Aceasta este forma - adaptată la lumea aceasta - pe care o dă percepţia legii dumnezeieşti şi mai fundamentale: iubirea se creează pe ea şi nimic în afară de ea.
2. Legile lui Dumnezeu nu se aplică direct la o lume dominată de percepţie, căci o asemenea lume nu a putut fi creată de Mintea pentru care percepţia nu are înţeles. Dar legile Lui se reflectă pretutindeni. Şi nu pentru că lumea în care are loc această reflecţie ar fi reală. Ci numai pentru că Fiul lui Dumnezeu o crede reală, iar El nu S-a putut lăsa separat total de ceea ce crede Fiul Lui. El nu Şi-a putut însoţi Fiul în demenţă, dar S-a putut asigura că îl însoţeşte acolo sănătatea Lui mintală, ca el să nu se piardă pentru totdeauna în nebunia dorinţei lui.
3. Percepţia are alegerea la bază; cunoaşterea însă, nu. Cunoaşterea nu are decât o lege pentru că nu are decât un Creator. Dar lumea aceasta au făcut-o doi, care nu o consideră acelaşi lucru. Pentru fiecare, are un scop diferit şi este, pentru fiecare, un mijloc desăvârşit de-a servi obiectivului pentru care este percepută. Pentru specialitate, e rama perfectă ce o scoate în evidenţă, câmpul perfect de luptă pe care îşi duce războaiele, adăpostul perfect pentru iluziile pe care vrea să le facă reale. Nu e niciuna pe care să nu o sprijine în percepţia ei; niciuna care să nu poată fi justificată pe deplin.
4. Există un alt Făcător al lumii. Corectorul simultan al convingerii nebune că e posibil să se stabilească şi să se menţină oareşce fără vreo legătură care să mai ţină lucrul respectiv în cadrul legilor lui Dumnezeu; nu în felul în care legea însăşi susţine universul aşa cum l-a creat Dumnezeu, ci într-o formă adaptată la nevoia pe care crede că o are Fiul lui Dumnezeu. Greşeala corectată e sfârşitul greşelii. Aşa a continuat Dumnezeu să Îşi ocrotească Fiul, chiar şi în greşeală.
5. Există un alt scop în lumea pe care a făcut-o greşeala, căci are un alt Făcător Care îi poate reconcilia obiectivul cu scopul Propriului Său Creator. În felul Lui de a percepe lumea, nimic nu se vede care să nu justifice iertarea şi vederea desăvârşitei nepăcătoşenii. Nimic nu se iveşte fără a fi
întâmpinat cu o iertare grabnică şi deplină. Nimic nu rămâne o clipă să ascundă nepăcătoşenia ce străluceşte neschimbată, mai presus de încercările jalnice ale specialităţii de-a o alunga din minte, unde trebuie să fie, şi de-a lumina trupul în schimb. Lămpile Cerului nu sunt la dispoziţia minţii să aleagă să le vadă unde vrea ea. Dacă alege să le vadă altundeva decât în casa lor, ca şi cum ar lumina un loc unde ele nu pot nicicând să fie, atunci Făcătorul lumii trebuie să îţi corecteze greşeala, ca să nu rămâi în întuneric, unde nu sunt lămpi.
6. Fiecare de aici a intrat în întuneric, dar nimeni nu a intrat de unul singur. Şi nici nu trebuie să stea mai mult de o clipită. Căci a venit cu Ajutorul Cerului în el, gata să îl scoată din întuneric la lumină în orice clipă. Clipa pe care o alege poate fi oricând, căci ajutorul e acolo, aşteptând doar alegerea lui. Iar, când alege să se folosească de ce i s-a dat, va vedea că fiecare situaţie pe care a considerat-o înainte un mijloc de a-şi justifica mânia se preface într-o întâmplare ce îi justifică iubirea. Va auzi cu claritate că, de fapt, chemările la luptă pe care le-a auzit mai înainte sunt chemări la pace. Va percepe că, acolo unde a dat atac, nu e decât un alt altar unde poate da iertare, cu aceeaşi uşurinţă şi cu mult mai multă fericire. Şi va reinterpreta toată ispita ca pe o altă şansă de a-şi aduce bucurie.
7. Cum poate o percepţie greşită să fie un păcat? Lasă toate greşelile fratelui tău să nu fie pentru tine decât o şansă de-a vedea opera Ajutorului ce ţi s-a dat să vezi lumea pe care a făcut-o El în loc de a ta. Ce se justifică, atunci? Ce vrei? Căci aceste două întrebări sunt aceeaşi întrebare. Şi, când vezi că sunt aceeaşi întrebare, ai ales. Căci, tocmai văzându-le ca pe o singură întrebare, aduci eliberarea de credinţa că există două feluri de-a vedea. Lumea aceasta are multe de oferit păcii tale şi multe şanse de-a extinde propria ta iertare. Acesta este scopul ei, pentru cei ce vor să vadă pacea şi iertarea coborând asupra lor şi oferindu-le lumina.
8. Făcătorul lumii blândeţii are putere totală să contracareze lumea violenţei şi a urii ce pare să se înalţe între tine şi blândeţea Lui. Ea nu există în ochii Lui iertători. Şi, de aceea, nu trebuie să existe nici într-ai tăi. Păcatul e credinţa fixă că percepţia nu se poate schimba. Ce e osândit e osândit, şi nu oricum, ci pe vecie, fiind de-a pururi ceva de neiertat. Şi atunci, dacă îl ierţi, percepţia păcatului trebuie să fi fost greşită. Iată cum devine posibilă schimbarea. Spiritul Sfânt vede şi El ce vede ca întrecând cu mult posibilitatea vreunei schimbări. Dar la viziunea Lui păcatul nu poate atenta, căci păcatul a fost corectat de văzul Lui. Şi, de aceea, trebuie să fi fost o greşeală, nu un păcat. Căci ce a susţinut acesta că nu se poate întâmpla nicicând, s-a întâmplat. Prin pedepsirea lui, păcatul e atacat şi prezervat. Dar, prin iertarea lui, statutul lui se schimbă din greşeală în adevăr.
9. Fiul lui Dumnezeu nu poate păcătui, dar poate să îşi dorească tocmai ce i-ar dăuna. Şi are puterea să creadă că îi poate dăuna ceva. Ce poate fi asta decât o falsă percepţie de sine? E un păcat sau o greşeală, scuzabilă sau nu? Are fratele nevoie de ajutor sau de condamnare? Scopul tău este să fie mântuit sau osândit? Neuitând că ce reprezintă pentru tine el va face din alegerea aceasta viitorul tău. Căci alegi acum, în clipa în care tot timpul devine un mijloc de-a atinge un obiectiv. Alege deci. Dar recunoaşte că, prin alegerea aceasta, se alege - şi se va justifica - scopul lumii pe care o vezi.
„A COURSE IN MIRACLES” - Percepţie şi alegere
