1. În faţa sfinţeniei fratelui tău lumea stă liniştită, iar pacea coboară asupra ei cu o blândeţe şi o binecuvântare atât de depline, încât nu mai rămâne nicio urmă de conflict să te bântuie în întunecimea nopţii. El e mântuitorul tău de visele fricii. El e vindecarea sentimentului tău de sacrificiu şi a fricii că vântul va spulbera ce ai şi îţi va face totul praf. În el ai asigurarea că Dumnezeu este aici şi cu tine, acum. Cât timp el e ce e, poţi să fii sigur că Dumnezeu poate fi cunoscut şi că Îl vei cunoaşte. Căci nu Şi-ar putea părăsi niciodată Propria creaţie. Iar indiciul că e aşa stă în fratele tău şi ţi se oferă ca toate îndoielile tale de sine să dispară înaintea sfinţeniei lui. Vezi în el creaţia lui Dumnezeu. Căci, în el, Tatăl lui aşteaptă să recunoşti că te-a creat ca parte a Lui.
2. Fără tine, ar exista o lipsă în Dumnezeu, un Cer incomplet, un Fiu fără Tată. Nu ar putea exista nici univers, nici realitate. Căci ce voieşte Dumnezeu e întreg şi parte a Lui căci Voia Lui Una este. Nimic nu e viu de nu e parte a Lui, şi nimic nu e de nu e viu în El. Sfinţenia fratelui tău îţi arată că Dumnezeu e una cu el şi cu tine; că ce are el e al tău pentru că nu eşti separat de el, nici de Tatăl lui.
3. Nu poţi să pierzi nimic din tot universul. Nu poţi să nu ai nimic din ce a creat Dumnezeu, căci ţi-a pus frumos totul dinainte, al tău pentru totdeauna. Şi nu poate să îţi lipsească din minte niciun Gând din Mintea Lui. E Voia Lui să împărtăşeşti Iubirea pe care o are faţă de tine şi să te vezi cu tot atâta dragoste cu care te-a conceput înainte de începutul lumii şi cu care continuă să te cunoască. Dumnezeu nu Se răzgândeşte în privinţa Fiului Său cu fiecare împrejurare trecătoare ce nu are înţeles în veşnicia în care sălăşluieşte El, şi tu cu El. Fratele tău este cum l-a creat El. Şi tocmai lucrul acesta te mântuieşte de o lume pe care nu a creat-o El.
4. Nu uita că vindecarea Fiului lui Dumnezeu e unicul folos al lumii. Acesta e singurul scop pe care îl vede Spiritul Sfânt în ea şi, prin urmare, singurul pe care îl are. Până nu consideri vindecarea Fiului tot ce doreşti să se înfăptuiască prin intermediul lumii, al timpului şi al tuturor aparenţelor, nu Îl vei cunoaşte nici pe Tatăl şi nu te vei cunoaşte nici pe tine. Căci vei folosi lumea în scopuri care nu sunt scopul ei, şi nu vei scăpa de legile ei, legile violenţei şi ale morţii. Ţi-e dat însă să fii în afara legilor ei în toate privinţele, în toate modurile şi împrejurările, în toate ispitele de-a percepe ce nu există şi de-a crede că Fiul lui Dumnezeu poate să chinuie pentru că se vede cum nu este.
5. Priveşte-ţi fratele şi vezi în el întreaga inversare a legilor ce par să domnească asupra acestei lumi. În libertatea lui vezi-o pe a ta, căci asta şi este. Nu îi lăsa specialitatea să facă obscur adevărul din el, căci nu vei scăpa de niciuna dintre legile morţii de care îl legi pe el. Şi fiece păcat pe care îl vezi în el vă ţine în iad pe amândoi. Dar deplina lui nepăcătoşenie vă dezleagă pe amândoi, căci sfinţenia e total imparţială, pronunţând o singură judecată pentru tot ce vede. Iar aceasta se pronunţă, nu de la sine, ci prin Vocea ce vorbeşte pentru Dumnezeu în tot ce vieţuieşte şi Îi împărtăşeşte Fiinţa.
6. Nepăcătoşenia Lui e ceea ce pot să vadă ochii văzători. Frumuseţea Lui e ce văd ei în toate. Şi pe El îl caută pretutindeni, şi nu găsesc nici chip, nici loc, nici timp în care să nu fie. În sfinţenia fratelui tău, rama perfectă pentru mântuirea ta şi a lumii, e montată amintirea strălucită a Celuia în Care îţi vieţuieşte fratele, şi tu alăturea de el. Nu îţi lăsa ochii să fie orbiţi de vălul specialităţii ce ascunde chipul lui Cristos de el, şi de tine totodată. Şi nu lăsa frica de Dumnezeu să te mai lipsească de viziunea pe care ai fost menit să o vezi. Trupul fratelui tău nu ţi-L arată pe Cristos. El Se vesteşte în sfinţenia fratelui tău.
7. Alege, aşadar, ce vrei să vezi în el ̶ trupul ori sfinţenia şi ce alegi va fi ce vei vedea. Dar vei alege în situaţii fără şir şi de-a lungul unui interval de timp ce pare nesfârşit, până vei decide în favoarea adevărului. Căci veşnicia nu se redobândeşte prin încă o negare a Cristosului din el. Şi, unde ţi-e mântuirea, dacă el nu e decât un trup? Unde ţi-e pacea, dacă nu în sfinţenia lui? Şi, unde e Dumnezeu Însuşi, dacă nu în acea parte a Lui pe care a pus-o pentru totdeauna în sfinţenia fratelui tău, să vezi adevărul despre tine, expus în sfârşit într-un mod pe care l-ai recunoscut şi înţeles?
8. Sfinţenia fratelui tău ţi-e taină şi binecuvântare. Greşelile lui nu îl pot lipsi de binecuvântarea lui Dumnezeu, şi nici pe tine, care îl vezi cu adevărat. Erorile lui pot provoca întârziere, de care ţi-e dat să îl eliberezi, ca să încheiaţi amândoi o călătorie care nu a început nicicând şi nu necesită încheiere. Ce nu a fost nicicând nu face parte din tine. Vei crede însă că face, până nu îţi dai seama că nu face parte din cel ce stă alăturea de tine. El e oglinda ta, în care vezi judecata pe care ai emis-o la adresa voastră. Cristosul din tine vede sfinţenia lui. Specialitatea ta vede trupul lui, şi pe el nu îl vede.
9. Vezi-l drept ceea ce şi este, ca izbăvirea ta să nu fie departe. Tot ce îţi poate oferi cealaltă opţiune nu e decât o rătăcire fără sens, fără scop şi fără niciun fel de rezultat. Zădărnicia funcţiei neîndeplinite te va bântui cât timp îţi rămâne fratele adormit, până nu săvârşeşti ce ţi s-a dat să faci şi nu îl trezeşti din trecut. Cel ce s-a condamnat singur, şi te-a condamnat şi pe tine, ţi-e dat să îl scapi de condamnare, alăturea de tine. Şi veţi vedea amândoi slava lui Dumnezeu în Fiul Său, pe care l-aţi confundat cu carnea şi l-aţi legat de legi ce nu au nicio putere asupra lui.
10. Nu vrei să îţi dai seama cu bucurie că legile acestea nu sunt pentru tine? Nu îl vedea, atuncea, prizonierul lor. Ce guvernează o parte a lui Dumnezeu nu poate să nu fie valabil şi pentru restul. Tu te supui legilor care vezi că domnesc asupra lui. Gândeşte-te, atunci, cât de mare trebuie să fie Iubirea lui Dumnezeu faţă de tine, din moment ce ţi-a dat o parte a Lui să o scapi de durere şi să îţi aducă fericire. Să nu te îndoieşti niciodată că specialitatea ta nu va dispărea înaintea Voii lui Dumnezeu, Care iubeşte fiecare parte a Lui cu aceeaşi dragoste şi grijă. Cristosul din tine îţi poate vedea fratele într-un mod adevărat. Vrei să decizi în defavoarea sfinţeniei pe care o vede El?
11. Specialitatea e funcţia ce ţi-ai dat-o tu. Te reprezintă pe tine singur-singurel, ca făptură creată şi întreţinută de tine însuţi, neavând nevoie de nimic şi nelegată de nimic din afara trupului. În ochii ei, eşti un univers separat, cu toată puterea de-a se păstra întreg în sinea lui, cu toate intrările zăvorâte nimic să nu pătrundă şi toate obloanele închise nici strop de lumină să nu intre. Veşnic atacat şi veşnic furios, mereu îndreptăţit să te înfurii, ai urmărit acest obiectiv cu o vigilenţă ce nu ai crezut că o să cedeze niciodată şi un efort ce nu ai crezut că o să înceteze niciodată. Şi toată această hotărâre îndârjită a urmărit un singur lucru: să faci din specialitate un adevăr.
12. Tot ce ţi se cere acum este să urmăreşti un alt obiectiv, cu mult mai puţină vigilenţă, un pic de timp şi un pic de efort; un obiectiv susţinut de puterea lui Dumnezeu şi înzestrat cu promisiunea reuşitei. Dar, dintre cele două, acesta ţi se pare a fi mai dificil. „Sacrificiul" sinelui îl înţelegi şi nu consideri că te costă prea mult. Dar un strop de disponibilitate, un semn de încuviinţare în direcţia lui Dumnezeu, un salut adresat Cristosului din tine ţi se par o povară obositoare şi anostă, prea greu de dus. Dar, ca să te consacri adevărului, aşa cum l-a stabilit Dumnezeu, nu ţi se cere niciun sacrificiu, nu ţi se solicită nicio sforţare, şi toată puterea Cerului şi forţa adevărului însuşi ţi se dau să îţi furnizeze mijloacele şi să îţi garanteze atingerea obiectivului.
13. Tu, care crezi că e mai uşor să vezi trupul fratelui tău decât sfinţenia lui, fii atent să înţelegi ce anume a emis această judecată. Aici se aude clar vocea specialităţii, judecând în defavoarea lui Cristos şi trasându-ţi ce scop poţi să atingi şi ce nu poţi să faci. Nu uita că această judecată trebuie să se aplice la ce faci având-o ca aliat pe ea. Căci ce faci prin Cristos nu ştie. Pentru El, această judecată nu are niciun sens, căci e posibil numai ce voieşte Tatăl Lui şi nu vede alternativă. Din lipsa Lui de conflict reiese pacea ta. Şi din scopul Lui reies mijloacele pentru odihnă şi reuşită lipsită de efort.
„A COURSE IN MIRACLES”
