1. Minţile care sunt unite şi recunosc că sunt unite nu pot simţi nicio vinovăţie. Căci ele nu pot ataca şi se bucură că nu pot, văzându-şi siguranţa în acest fericit fapt. Bucuria lor este în inocenţa pe care o văd ele. Şi o caută, de aceea, pentru că e scopul lor să o vadă şi să se bucure. Fiecare caută ce îi va aduce bucurie, în felul în care o defineşte el. Nu ţelul, ca atare, variază. Dar felul în care e văzut face alegerea mijloacelor inevitabilă şi imposibil de schimbat, dacă nu se schimbă ţelul. Şi atunci mijloacele se aleg din nou, căci ce va aduce bucurie se defineşte altfel şi se urmăreşte diferit.
2. Legea de bază a percepţiei s-ar putea exprima în felul următor: „Te vei bucura de ce vezi pentru că îl vezi ca să te bucuri". Şi, cât timp crezi că suferinţa şi păcatul îţi vor aduce bucurie, le vei vedea. Niciun lucru nu este benefic sau dăunător independent de ce îţi doreşti. Tocmai dorinţa ta îl face ce este în efectele pe care le are asupra ta. Căci l-ai ales ca mijloc de-a obţine chiar efectele acestea, crezând că sunt purtătoarele bucuriei şi ale voioşiei. Legea aceasta funcţionează chiar şi în Cer. Fiul lui Dumnezeu creează pentru a-şi aduce bucurie, împărtăşind - în propria lui creaţie - scopul Tatălui de-a spori bucuria lui, şi pe a lui Dumnezeu odată cu a lui.
3. Tu, făcătorul unei lumi care nu este, găseşte-ţi tihna şi odihna într-o altă lume în care sălăşluieşte pacea. Lumea aceasta o aduci cu tine tuturor ochilor obosiţi şi tuturor inimilor istovite care văd păcatul şi bat în ritmul tristului său refren. De la tine le poate veni odihna. Din tine se poate ivi o lume la vederea căreia se vor veseli şi în care inimile lor se bucură. În tine există o viziune care se extinde la toţi şi îi acoperă cu blândeţe şi lumină. Şi, în această crescândă lume de lumină, întunericul pe care l-au crezut acolo e dat la o parte, până nu e decât nişte umbre îndepărtate, la mare distanţă, ce nu se vor mai aminti când se răsfrânge soarele asupra lor şi le topeşte. Şi toate gândurile lor „rele", toate speranţele lor „păcătoase", visele lor de vinovăţie şi de răzbunare nemiloasă, şi toate dorinţele de-a răni, de-a ucide şi de-a muri vor dispărea în faţa soarelui pe care îl aduci.
4. Nu ai vrea să o faci de dragul Iubirii lui Dumnezeu? Şi al tău? Căci gândeşte-te ce ar face pentru tine. Gândurile „rele" care te bântuie acum îţi vor părea tot mai răzleţe şi mai îndepărtate. Şi se vor depărta tot mai mult, căci soarele din tine a răsărit ca să le împingă din faţa luminii. Ele vor zăbovi puţin, foarte puţin, în forme sucite şi prea îndepărtate să le mai poţi recunoaşte, şi vor dispărea pentru totdeauna. Şi vei sta în lumina soarelui, în linişte, în inocenţă şi fără niciun strop de frică. Iar din tine se va extinde odihna pe care ai găsit-o, ca pacea ta să nu poată slăbi niciodată şi să nu te poată lăsa fără adăpost. Cei ce le oferă pace tuturor au găsit în Cer o casă pe care lumea nu o poate distruge. Căci e destul de mare să cuprindă lumea în pacea ei.
5. În tine e tot Cerul. În tine se dă viaţă fiecărei frunze care cade. În tine va cânta din nou fiecare pasăre care a cântat vreodată. Şi fiecare floare care a înflorit vreodată şi-a păstrat parfumul şi frumuseţea pentru tine. Ce ţel poate înlocui Voia lui Dumnezeu şi a Fiului Său de-a reda Cerul celui pentru care a fost creat ca singura lui casă? Nimic înainte şi nimic după el. Niciun alt loc; nicio altă stare, niciun alt timp. Nimic mai departe, nici mai aproape. Nimic altceva. În nicio formă. Iată ce poţi să duci lumii întregi, şi tuturor gândurilor ce au intrat în ea şi au fost greşite un moment. Cum s-ar putea aduce mai bine la adevăr propriile tale greşeli decât prin disponibilitatea ta de-a aduce cu tine lumina Cerului, când treci din lumea întunericului la lumină?
„A COURSE IN MIRACLES”
