1. Iertarea este sfârşitul specialităţii. Numai iluziile pot fi iertate, şi apoi dispar. Iertarea este eliberarea de toate iluziile şi, din acest motiv, e imposibil să ierţi doar parţial. Niciunul dintre cei ce se mai agaţă de o iluzie nu se poate vedea lipsit de păcat, căci reţine o greşeală care îl mai încântă. Considerând-o ceva „de neiertat", o face păcat. Cum poate atunci să dea iertare pe deplin, când nu vrea să o primească el însuşi? Căci e sigur că ar primi-o pe deplin în clipa în care ar da-o aşa. Şi, în felul acesta, vinovăţia lui secretă ar dispărea, iertată de el însuşi.
2. Indiferent la ce formă de specialitate ţii, tu ai făcut păcatul. Neatinsă stă, apărată în forţă - cu toată puterea ta firavă - împotriva Voii lui Dumnezeu. Şi se ridică astfel împotriva ta: duşmana ta, nu a lui Dumnezeu. Aşa pare să te dezbine de Dumnezeu şi să te separe de El ca apărătorul ei. Tu vrei să protejezi ceea ce Dumnezeu nu a creat. Şi totuşi, acest idol ce pare să îţi dea putere ţi-a şi luat-o
înapoi. Căci i-ai dat dreptul dobândit prin naştere de fratele tău, lăsându-ţi fratele singur şi neiertat, şi pe tine în păcat, alături de el, nefericiţi amândoi, înaintea idolului care nu vă poate mântui.
3. Nu tu eşti atât de vulnerabil şi de expus la atac, încât e de ajuns o vorbă, o mică şoaptă care nu îţi place, o împrejurare care nu îţi convine sau o întâmplare pe care nu ai prevăzut-o să îţi întoarcă pe dos lumea şi să ţi-o azvârle în haos. Adevărul nu este fragil, iluziile îl lasă total nemişcat şi netulburat. Dar specialitatea nu e adevărul din tine. Ea poate să îşi piardă echilibrul din orice. Ce nu se sprijină pe nimic nu poate fi stabil niciodată. Oricât de mare şi de înfoiat pare să fie, tot trebuie să se clatine, să se sucească şi învârtească la fiecare adiere.
4. Fără temelie, nimic nu are trăinicie. Să Îşi fi lăsat Dumnezeu Fiul într-o asemenea stare, în care siguranţa nu are înţeles? Nu, Fiul Lui e în siguranţă, sprijinindu-se pe El. Specialitatea ta e cea pe care o atacă tot ce mişcă şi respiră, se strecoară, se târăşte sau, pur şi simplu, vieţuieşte. Nimic nu e la adăpost de atacul ei, şi ea nu e la adăpost de nimica. Va fi neiertătoare în veci, căci asta este: un jurământ secret că ceea ce îţi doreşte Dumnezeu nu va fi să fie niciodată şi că te vei împotrivi de-a pururi Voii Sale. Iar cele două nu e posibil să fie acelaşi lucru cât stă specialitatea între ele, ca o sabie aprinsă a morţii, şi le face să se duşmănească.
5. Dumnezeu îţi cere iertare. Nu vrea să se ridice separarea, ca o voie străină, între ce îţi voieşte El şi ce voieşti tu. Ele sunt una şi aceeaşi, căci specialitatea nu e voia niciuneia dintre Ele. Cum ar putea Ele să voiască moartea iubirii înseşi? Şi totuşi, nu au puterea să atace iluzii. Ele nu sunt trupuri: ca o singură Minte, Ele aşteaptă ca toate iluziile să fie aduse la Ele şi abandonate. Mântuirea nu sfidează nici măcar moartea. Iar Dumnezeu Însuşi, Care ştie că moartea nu e voia ta, trebuie să spună: „Fie voia ta", din moment ce tu crezi că este.
6. Iartă-L pe marele Creator al universului, Sursa vieţii, iubirii şi sfinţeniei, Tatăl perfect al unui Fiu perfect, pentru iluziile specialităţii tale pe care ţi le faci. Iată iadul pe care l-ai ales să îţi servească drept casă. Nu El ţi-a ales-o. Nu Îl ruga să intre în ea. Iubirii şi mântuirii li s-a blocat accesul. Dar, dacă vrei să îţi eliberezi fratele din adâncurile iadului, Îl vei ierta pe Cel a Cărui Voie e să te odihneşti de-a pururi în braţele păcii, în deplină siguranţă, fără să îţi strice odihna înverşunarea şi răutatea vreunui singur gând al specialităţii. Iartă-I Celui Sfânt specialitatea pe care nu ţi-a putut-o da şi pe care ţi-ai făcut-o singur.
7. Specialii dorm cu toţii, înconjuraţi de o lume a frumuseţii pe care nu o văd. Libertatea, pacea şi bucuria stau acolo, lângă catafalcul în care dorm, şi îi strigă să iasă şi să se trezească din visul lor de moarte. Ei însă nu aud nimic. Sunt pierduţi în visele specialităţii. Urăsc chemarea care i-ar trezi şi Îl blestemă pe Dumnezeu că nu le-a făcut din vis o realitate. Blestemă-L pe Dumnezeu şi mori, dar nu de mâna Celui Ce nu a făcut moartea, ci doar în vis. Deschide-ţi puţin ochii; priveşte mântuitorul pe care ţi l-a dat Dumnezeu ca să îl poţi vedea şi dă-i înapoi dreptul câştigat prin naştere. Este al tău.
8. Robii specialităţii vor fi însă liberi. Aceasta e Voia lui Dumnezeu şi a Fiului Său. S-ar condamna oare Dumnezeu la iad şi la osândă veşnică? Vrei oare să i se facă asta mântuitorului tău? Dumnezeu te cheamă prin el să te alături Voii Sale de-a vă mântui de iad pe amândoi. Priveşte semnul cuielor pe mâinile ce ţi le întinde, cerându-ţi să îl ierţi. Dumnezeu te roagă să te înduri de Fiul Lui şi de El Însuşi. Nu Îi refuza. Ei nu îţi cer decât să se facă voia ta. Îţi caută iubirea ca să te poţi iubi. Nu îţi iubi specialitatea în loc să Îi iubeşti pe Ei. Semnul cuielor e şi pe mâinile tale. Iartă-ţi Tatăl că nu a fost Voia Lui să fii răstignit.
„A COURSE IN MIRACLES” - Iertarea specialităţii
